MOSTENIRE, SUCCESIUNE Cele mai mici taxe din Bucuresti Avocat M.L. Lungu

Mostenirea sau succesiunea reprezinta transmiterea patrimoniului (activ si pasiv) apartinand unei persoane fizice
decedate catre una sau mai multe persoane fizice aflate in viata (sau concepute dar nenascute inca), catre una sau mai
multe persoane juridice in fiinta, ori, in lipsa acestora, Statului.

Cuvantul mostenire (succesiune) este folosit si pentru a desemna patrimoniul lasat de defunct, care se transmite
mostenitorilor, adica masa succesorala lasata de defunct succesorilor sai legali sau testamentari.

Mostenirea (succesiunea) poate fi legala sau testamentara.
Mostenirea este legala in cazul in care transmiterea patrimoniului succesoral are loc in temeiul legii - catre persoanele, in
ordinea si cotele determinate de lege. Ea intervine in cazul si in masura in care defunctul nu a dispus prin testament de
patrimoniul sau, desi exista testament, acesta fie nu priveste toate bunurile, fie nu poate produce efecte, total sau partial.
Mostenirea este testamentara in cazul si in masura in care transmiterea masei succesorale are loc in temeiul vointei
celui care lasa mostenirea, manifestata prin intocmirea unui testament.
Cele doua tipuri de mostenire nu se exclud reciproc, ci pot coexista. Astfel, testatorul poate institui unul sau mai multe
legate care sa nu epuizeze masa succesorala, astfel incat la impartirea bunurilor succesorale vor veni, alaturi de
mostenitorii testamentari, si cei legali.
In cazul in care nu exista mostenitori legali sau testamentari sau existand, acestia au renuntat sau sunt nedemni,
mostenirea devine vacanta si va fi reveni Statului.

In Codul Civil se arata ca mostenirea se deschide prin moarte, ceea ce inseamna ca data deschiderii mostenirii coincide
cu moartea celui care lasa mostenirea. Dezbatera succesiunii in cadrul procedurii notariale sau pe cale judecatoreasca
este un moment distinct si ulterior.

Data deschiderii succesiunii este data mortii defunctului, dovedita, dupa caz, cu certificatul de deces sau cu hotararea
judecatoreasca declarativa de moarte, acte care fac dovada deplina a decesului, pana la proba contrara. Aceasta data
este foarte importanta, deoarece in raport cu acest moment sunt identificate persoanele chemate a mosteni, capacitatea
lor succesorala si drepturile ce li se cuvin, si tot aceasta este, de regula, data care marcheaza curgerea termenului de 6
luni, care este un termen de prescriptie a dreptului de optiune succesorala.

Un caz cu totul special il constituie mstenirea unor persoane care au decedat in aceeasi imprejurare (in special in
accidente cand nu se poate sti cine a murit mai intai), legea prezumand ca acestia au murit deodata.

Locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu (voluntar sau legal) al defunctului. Daca defunctul nu avea domiciliul
in tara, mostenirea se considera deschisa la locul unde se afla, in tara, cele mai importante bunuri ale mostenirii.

Persoanele cu vocatie succesorala vor fi cele care au o legatura de rudenie cu defunctul (inclusiv izvorata din adoptie) si
sotul supravietuitor.
Conditiile generale pentru ca o persoana sa aiba dreptul la o mostenire:
a) trebuie sa existe la momentul deschiderii succesiunii. Aici se includ si persoanele concepute dar nenascute la data
deschiderii succesiunii. Este suficient ca un copil sa se nasca viu, nu neaparat si viabil pentru a avea capacitate
succesorala, fapt ce poate fi dovedit cu orice mijloc de proba.
b) trebuie sa aiba vocatie succesorala si sa nu fie inlaturata de la mostenire de un alt succesibil, avand rang preferabil
sau instituit printr-un legat.
c) sa nu fie nedemna de a mosteni (numai in cazul mostenirii legale; in cazul mostenirii testamentare, rolul institutiei
nedemnitatii este indeplinit de posibilitatea revocarii judecatoresti a legatelor).
Codul civil reglementeaza urmatoarele cazuri de nedemnitate: atentatul la viata celui care lasa mostenirea (ceea ce
presupune savarsirea unei infractiuni cu intentie), si nedenuntarea omorului (nu si a ucigasului) celui care lasa
mostenirea, catre organele competente. Nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de mostenitor din
momentul deschiderii succesiunii, indiferent de momentul faptei care atrage nedemnitatea.

In prezenta acestor conditii, transmiterea mostenirii opereaza in virtutea legii din momentul deschiderii mostenirii (in
Codul Civil se arata ca mostenirea se deschide prin moarte, ceea ce inseamna ca data deschiderii mostenirii coincide cu
moartea celui care lasa mostenirea). Aceasta insa nu inseamna ca mostenitorii legali sunt siliti sa primeasca
mostenirea. Potrivit art. 686 Cod Civil: "Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine. Daca
mostenitorul doreste sa renunte la mostenire in virtutea acestui text de lege, va avea loc desfiintarea retroactiva a titlului
de mostenitor, devenind persoana straina de mostenire".

Daca doresc sa accepte succesiunea, mostenitorii trebuie sa faca dovada acceptarii mostenirii in termen de 6 luni de la
decesul autorului.
In caz de renuntare la mostenire aceasta se face printr-o declaratie expresa la notar, in cele 6 luni de la deces.
Dupa acest termen, dreptul de a accepta sau de a renunta se prescrie, succesibilul devenind strain de mostenire.

Actele necesare pentru deschiderea succesiunii sunt:
- Certificatul de Deces
- Actele de stare civila (certificate de nastere si certificat de casatorie ) - prin care se face dovada calitatii de mostenitor.
- Testament (Legat universal sau particular) - daca este cazul
- Titlurile de proprietate ale defunctului (contracte de vanzare cumparare, donatie, certificate de mostenitor, etc.) - reprezinta
actele de baza ale masei succesorale.
- Certificat de atestare fiscala (eliberat de Directia Taxe si Impozite din sectorul in care a fost inregistrat decesul).

Odata deschisa succesiunea, devolutiunea legala a mostenirii se va face cu respectarea a 3 principii: rudele sunt
chemate la mostenire in ordinea claselor de mostenitori legali, in functie de proximitatea gradului de rudenie si, in al
treilea rand, intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod egal.

DESCENDENTI. Prima clasa de mostenitori este cea a descendentilor, adica cea a copiilor defunctului si a urmasilor lor in
linie dreapta la infinit, indiferent daca sunt din casatorie sau din afara ei, inclusiv copiii adoptati cu efecte depline. Daca la
mostenire vin numai descendenti de gradul I (copiii), atunci mostenirea se va imparti in mod egal. Daca alaturi de acestia
la mostenire este chemat si sotul supravietuitor, atunci se stabileste mai intai cota acestuia de 1/4, iar restul se imparte in
mod egal intre descendenti.

PRIVILEGIATII. Clasa a doua de mostenitori legali este formata din ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati.
Ascendentii privilegiati sunt parintii – tata si mama – defunctului din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. Daca
la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati, atunci mostenirea se va imparti in mod egal intre acestia. Daca
ei vor veni in concurs cu sotul supravietuitor, atunci sotul supravietuitor are dreptul la 1/2 din mostenire, iar restul se va
imparti conform celor de mai sus.

Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii acestora pana la gradul IV inclusiv (nepoti si
stranepoti
de frate-sora). Daca acestia vin singuri la mostenire, atunci vor imparti bunurile in mod egal. Daca vor veni in concurs cu
sotul supravietuitor, mai intai se va stabili cota acestuia de 1/2 si apoi se va imparti restul de mostenire in functie de
numarul lor. Daca ascendentii privilegiati vin in concurs cu colateralii privilegiati, partea ascendentilor se va stabili astfel:
daca exista un singur parinte, el va primi 1/4 din mostenire, iar restul de 3/4 revenind colateralilor privilegiati (indiferent de
numarul lor), iar daca vin ambii parinti, le va reveni 1/2 (fiecare cate 1/4), restul de 1/2 revenind colateralilor privilegiati, iar
intre acestia cota de 1/2 se imparte in mod egal, indiferent de numarul lor. Daca alaturi de clasa a doua de mostenitori
legali vine la mostenire si sotul supravietuitor al defunctului, mai intai se stabileste cota ce se cuvine acestuia si restul se
imparte intre mostenitorii din clasa a doua dupa regulile aratate mai sus.

ASCENDENTII ORDINARI. Clasa a treia de mostenitori legali o reprezinta ascendentii ordinari. Acestia sunt bunicii,
strabunicii fara limita de grad. Daca vin singuri la mostenire, acestia vor imparti in mod egal intre ei masa succesorala.
Daca vin in concurs cu sotul supravietuitor, se va defalca mai intai cota acestuia de 3/4.

COLATERALI ORDINARI. Clasa a patra de mostenitori legali este formata din colateralii ordinari, adica rudele colaterale
ale defunctului care nu sunt frati sau surori ori descendenti ai acestora, adica unchi, matusi, veri primari si fratii sau
surorile bunicilor defunctului. Ei vor culege intreaga mostenire daca sunt singuri, iar daca vin in concurs cu sotul
supravietuitor al defunctului se va stabili mai intai cota acestuia de 3/4 si abia apoi vor imparti ceea ce a mai ramas.

Pentru inlaturarea unor inechitati ce ar putea proveni din faptul ca anumiti succesori de grad mai indepartat pot fi
indepartati de la mostenire de catre altii de grad de rudenie mai apropiat cu defunctul, legea a reglementat institutia
reprezentarii.

TESTAMENTUL
Potrivit Codului civil, testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru momentul incetarii sale din
viata, de tot sau de o parte din averea sa.

Obiectul principal al unui testament il constituie legatele, adica acele dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral, dar
pe langa acestea testamentul poate cuprinde si manifestari ale ultimei vointe a defunctului.
Pentru a putea dispune prin testament, in primul rand o persoana trebuie sa fie capabila. Nu vor putea uza de acest act
juridic minorul care nu a implinit varsta de 16 ani, persoanele puse sub interdictie si persoanele lipsite de discernamant.
Minorul care a implinit varsta de 16 ani poate dispune prin testament numai de jumatate din ceea ce ar putea dispune
daca ar fi major. Totodata, acelasi minor nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau, cu exceptia cazului
cand acesta este si ascendentul minorului.
Pe de alta parte exista si persoane carora legea le interzice a primi prin testament: medicii, farmacistii care l-au tratat pe
testator de ultima boala din cauza careia moare, interdictia fiind valabila si pentru preotii care l-au asistat din punct de
vedere religios pe testator in timpul ultimei boli; ofiterii cu care testatorul calatoreste, daca nu sunt rude cu calatorul;
cetatenii straini si apatrizii care nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in Romania.
O alta conditie pentru a putea dispune prin testament, este aceea ca testatorul sa-si exprime liber consimtamantul atunci
cand intocmeste acest act, testamentul sa poarte asupra unui obiect determinat sau determinabil si sa aiba o cauza
morala si licita. Poate cea mai importanta conditie se refera la forma sub care trebuie sa se infatiseze un testament.
Codul civil reglementeaza mai multe tipuri de testamente, dar comuna pentru toate este, sub sanctiunea nulitatii absolute,
obligativitatea formei scrise.

In principiu, orice persoana poate lasa prin testament mostenirea oricarei persoane doreste.

Rezerva succesorala este acea parte a patrimoniului celui care lasa mostenirea la care mostenitorii au dreptul in virtutea
legii, impotriva vointei defunctului manifestata prin liberalitati (donatii) facute in timpul vietii sau pentru dispozitii
testamentare pentru cauza de moarte legate sau exheredari .
Defunctul poate dispune liber de o parte a mostenirii (cotitatea disponibila) care este definita ca acea parte a
patrimoniului care excede rezervei sucesorale si de care defunctul putea dispune liber, neingradit, inclusiv prin donatii si
dispozitii testamentare.
Rezerva succesorala ii apara pe mostenitorii rezervatari nu numai impotriva liberalitatilor excesive facute in favoarea unor
persoane straine, dar si impotriva liberalitatilor facute impotriva unor mostenitori legali, chiar comostenitori rezervatari.
Prin urmare, daca defunctul are mostenitori rezervatari si daca a dispus de patrimoniul sau prin testament, masa
succesorala se divide in 2 parti: rezerva succesorala, destinata a fi mostenita de mostenitorii rezervatari chiar si impotriva
vointei defunctului si cotitatea disponibila in privinta careia vointa defunctului este suverana.
Mostenitorii rezervatari sunt descendentii defunctului de orice grad, adica copiii (indiferent daca sunt din casatorie sau din
afara casatoriei), nepotii, stranepotii, parintii defunctului, precum si sotul defunctului.

MOSTENITORII REZERVATARI
Din dispozitiile art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944 rezulta ca mostenitorii rezervatari sunt doar
descendentii,
ascendentii privilegiati si sotul supravietuitor ai defunctului
1. Descendentii
Cuantumul rezervei. Potrivit art. 841 C. civ., in cazul in care la mostenire vin copii ai defunctului, cotitatea disponibila a
mostenirii nu poate depasi:
-1/2 din mostenire, daca lasa un copil;
-1/3 din mostenire, daca lasa doi copii;
-1/4 din mostenire, daca lasa trei sau mai multi copii.
Implicit, rezulta ca rezerva va fi de: 1/2 din mostenire pentru un copil, 2/3 din mostenire pentru doi copii si 3/4 din
mostenire pentru trei sau mai multi copii.
2. Ascendentii privilegiati
Cuantumul rezervei. In randul mostenitorilor rezervatari art. 843 C. civ. include pe mama si pe tatal defunctului, daca
acesta nu lasa descendenti. Este vorba asadar de parintii defunctului, fiind indiferent daca de cujus s-a nascut din
casatorie sau dinafara casatoriei. In cazul filiatiei rezultate din adoptie, adoptatorii vor lua locul parintilor firesti.
Conform art. 843 C. civ., cotitatea disponibila a mostenirii nu poate trece peste 1/2 din mostenire daca cel decedat lasa in
viata ambii parinti sau peste 3/4 din mostenire daca lasa in viata un singur parinte, in mod corelativ, rezerva fiind de 1/2
sau 1/4 din mostenire.
Parintii defunctului fac parte din clasa a doua de mostenitori impreuna cu colateralii privilegiati sau descendentii acestora,
dar rezervatari nu sunt decat cei dintai.
3. Rezerva sotului supravietuitor
Cuantumul rezervei. Din dispozitiile art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezulta ca, in cazul in care defunctul lasa un sot
supravietuitor, liberalitatile facute de sotul predecedat nu pot depasi jumatate din cotele de mostenire legala prevazute la
art.1 din aceeasi lege in favoarea sotului supravietuitor, cote care, asa cum am vazut (supra nr.104) difera in functie de
clasa de mostenitori legali cu care vine in concurs. Se deduce deci ca rezerva sotului supravietuitor va fi de:
-1/8 din mostenire in concurs cu descendentii (jumatate din cota legala de 1/4);
-1/6 din mostenire in concurs cu ascendentii si colateralii privilegiati, daca acestia vin impreuna la mostenire (jumatate
din cota legala de 1/3);
-1/4 din mostenire in concurs fie cu ascendentii privilegiati, fie cu colateralii privilegiati (jumatate din cota legala de 1/2);
-3/8 din mostenire in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a treia de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a
patra de mostenitori) (jumatate din cota legala de 3/4);
-1/2 din mostenire cand exista donatii care se imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii si liberalitati testamentare
(legate) (jumatate din intreaga mostenire, care ar fi revenit sotului supravietuitor in lipsa de mostenitori legali).

Vanzarea sau cesiunea mostenirii/succesiunii
Vanzarea drepturilor succesorale este posibila numai dupa ce succesiunea a fost deschisa si numai dupa ce
mostenitorul a acceptat succesiunea.
Daca un mostenitor isi vinde drepturile sale succesorale inainte de a fi acceptat expres succesiunea, aceasta vanzare are
valoarea unei acceptari tacite a succesiunii.
Vanzarea drepturilor succesorale in timpul vietii persoanei este lovita de nulitate absoluta (art.702 si 965 alin.2 Cod Civil)

Mostenire, acte la cele mai mici taxe din Bucuresti